marți, 11 ianuarie 2011

No Decaf Allowed!



- Mă trage la el. Uite, nu ştiu de ce, dar mă atrage privirea lui, la nebunie!
- Dar nu are nimic din ce îţi place ţie de obicei la bărbaţi! Cum poate să-ţi placă el?
- Nu ştiu. Cred că e fructul interzis, de asta şi îl vreau.
- Vic, răspunde-mi doar la o întrebare. Peste o lună tot aşa ai să-l vrei?
- ...

Nuş. De unde să ştiu eu ce voi vrea peste o lună, dacă nici astăzi nu-s sigură ce vreau. S-au săturat cam toţi să-mi analizeze psihicul încurcat, şi pînă la urmă, ridică din umeri „fă ce vrei”. Da eu nu ştiu ce vreau.

***

În troleibusul cu care merg în fiecare dimineaţă spre lucru e frig. Astăzi erau geamurile dezgheţate, dar de obicei, în ultimul timp, erau cu desene de gheaţă şi eu ghiceam dacă am ajuns la staţia necesară sau nu. Am de mers doar trei staţii, şi nu e greu de ghicit. Pe urmă merg pe jos trei cartiere.

În troleibus îi zîmbesc taxatoarei. Îmi zîmbeşte şi ea, că nu are de ales. Eu zîmbesc mai insistent dacă văd că nu-mi răspunde, şi ea nu mai poate rezista. Chiar dacă e un zîmbet zgîrcit, oricum... e ok şi aşa. Eu adun toate zîmbetele trecătorilor, taxatoarei, colegilor, oamenilor din barul unde beau bere seara. Pe urmă mi le amintesc şi le savurez, înainte de somn. (pînă acum, el are cel mai dorit zîmbet). De obicei în troleibus mai sînt vreo 2-3 bătrînele, şi poate 1-2 pasageri uitaţi de pe alte rute sau care s-o fi rătăcit dimineaţa prin ceaţă. Ruta troleibusului meu chiar nu e populară, nici în orele de vîrf.

După trei zile fără cafea (iarăşi cifra 3?!), energizante, alcool, tunţ-tunţ, emoţii (f*ck! nici măcar pozitive!) organismul meu a în stare de şoc, şi simt că mi-e greu să zîmbesc. Mi-i greu să-l controlez şi să-i ordon cum să arate şi ce să facă. Da lumea aşteaptă un zîmbet. Şi eu, vreu nu vreu... scot din poşeta care-i în ruscac, care-i în spate, masca de fetiţă veselă. Şi corespund aşteptărilor.

Eu acasă am cafea fără cafeină. Nu am idee de unde s-a luat dar e unica disponibilă. Eu am impresia că cafeaua fără cafeină e un fel de amăgeală. Ca masturbarea. Parcă ai sex, da parcă nici n-ai. Poate eu mă alint? Dar vreau cafea. Normală. Naturală. Dăunătoare sănătăţii şi vieţii. Mîine mă duc să-mi cumpăr. Boabe. Aromate. Negre. Mmmmm... Şi fulgi de ovăs :) 

Pî.Sî.
Am reluat lecţiile de dans. E greu, la fel ca prima oară. 



4 comments:

Denizo spunea...

Eu ceva am scapat ?



De dansuri stiu , da de altceva :P

Ghiocica spunea...

da ce, altceva? :)

parca este chip sa scapi tu ceva :P

Ivvy spunea...

esti un inger...de unde scoti tu atita optimism si energie???!!!
mai da-mi si mie macar cit un bob de cafea))))

Ghiocica spunea...

eu colectez optimismul si energia de la oamenii din jur. bob cu bob. de la sora mea. de la nepotel. de la colegi. de la prieteni. ma uit la ei si primesc doza de energie si pofta de viata. :) iti dau cu placere! ia cit doresti!

Trimiteți un comentariu