duminică, 26 septembrie 2010

Un fel de post necoerent



- De ce vrei să fii cu ea?
- Pentru că îmi este bine cu ea. Ea are grijă de mine.
- Şi tu? Ai grijă de ea?
- Păi… ea nu are nevoie… probabil… nu m-am gîndit la asta.
- Tu eşti idiot?! 

Omul este egoist. Aşa e firea sa. Cînd iubeşte, el (hai să fim sinceri – şi ea) iubeşte comodităţile legate de persoana respectivă, timpul petrecut plăcut, satisfacţia morală, fizică, sexuală, (de ce nu şi gastronomică?), etc. Omul iubeşte ceea ce l-a făcut să se simtă bine. Şi de fapt, nu e rău asta! Doar că ar fi bine să se gîndească şi la binele persoanei pe care susţine că o iubeşte… se simte el/ea bine? Nu suferă? Are atenţie destulă? Nu se sufocă de la prea multă atenţie? 

În mintea mea, dragostea adevărată este o dedicare. Un refuz de „eu” şi îndrăgirea unui „tu”. Şi aici trebuie să fac o nota bene: uneori dedicarea ta nu este necesară, este inutilă, şi poate chiar exagerată. Dar aşa înţeleg eu dragostea. Dacă iubeşti o persoană, vrei s-o faci fericită în primul rînd pe ea. Şi apoi, satisfacţia şi fericirea ta vine de la plăcerea cînd vezi persoana iubită fericită – cînd îi vezi ochii sclipind, zîmbetul sincer, vocea tremurîndă de plăcere. Tu eşti fericită că el e fericit. 

Spre marele meu şi a mai multor persoane regret, dedicaţia asta iubitoare este uneori inutilă, nu este apreciată, sau chiar devine obositoare pentru persoana dragă. Şi ţi se pare că vrei tot mai mult să arăţi dragostea ta, şi ţi se pare că dacă îi vei face tot mai mult pe plac te va îndrăgi cumva, printr-o minune… da minunea nu apare şi el se îndrăgosteşte de alta. Şi tu rămîi cu dragostea ta frumoasă, pe care ai cultivat-o poate ani de-a rîndul, şi nu ştii ce să faci cu ea. 

În acest moment depinde foarte mult ziua ta de mîine de felul cum te comporţi astăzi. Am să fac o caracteristică mică, pur subiectivă a femeilor care suferă din acest motiv. De obicei, noi trecem prin cîteva perioade ale despărţirii de acest gen, nu neapărat în aceeaşi ordine: milă de sine, ură faţă de persoana dragă, ură faţă de persoana cu care a plecat, învinuirea tuturor din jur de ce s-a întîmplat, etc. Este normal că noi suferim. Trecem printr-o perioadă psihologică foarte grea – cineva a îndrăznit să nu ne vrea! Dar din orice situaţie trebuie învăţată o lecţie. O lecţie corectă, nu una pe care vrem s-o vedem noi. Cum te comporţi în acest moment? Faci crize de isterică şi te comporţi ca o căţea? Vezi în toate femeile rivale doar din cauza că te-a lăsat pe tine? Urăşti femeile din cauza că nu te mai vede pe tine la fel de frumoasă şi dorită? Sau poate totuşi te apuci de tine şi de viaţa ta, încerci să faci ceva frumos. În opinia mea, este important să păstrezi demnitatea. 

Poate că fierbi în suflet, poate că vrei să urli la cer (şi crede-mă ştiu ce zic cînd scriu asta!), poate că  vrei să dai foc oraşului în care trăiește şi el, poate vrei să-i zgîrii ochii fiecărei femei care trece pe alături de tine. Dar fii demnă. 

Pune-ţi întrebarea „unde am greşit eu?” nu doar învinui toată lumea. Şi vreau să ştii, că poate să nu fie vina ta. Şi nici a lui. Şi nici a alteia. Poate pur şi simplu aşa s-a întîmplat. Sometimes shit happens, cum zic alţii. 

Vezi momentele pozitive din situaţia creată. Poate la început e mai greu, dar pe urmă vin şi momentele pozitive în cap. Vezi cîte posibilităţi noi ai. Vezi cîţi ochi noi de admiratori te înconjoară. Vezi cîte uşi noi se deschid. Vezi cîte poduri noi sînt construite. Vezi cît timp frumos şi liber apare. Vezi cît de frumoasă eşti!

Şi-acum merg la primele idei din această postare. Totuşi, cum iubeşti? Iubeşti egoist, şi vrei să fii cu el indiferent ce simte el? Chiar dacă e din obligaţie? Chiar dacă deja îi este silă să te vadă şi să se culce în acelaşi pat cu tine? Chiar dacă face sex cu tine şi are erecţie doar cînd se gîndeşte la alta? Chiar dacă-i stau în gît bucatele gătite de tine? Eşti gata să trăieşti aşa? Vei fi tu fericită? Sau alegi măcar unul din voi doi să fie fericit? 

Încă-l mai iubesc. Dar respect dragostea lui. Încă nu mă pot împăca cu gîndul că iubeşte o altă femeie. Dar respect alegerea lui. Încă nu pot fi fericită de la faptul că este el fericit. Dar asta vreau. Încă mi-e greu să accept că este fericit fără mine. Dar încerc să fiu fericită fără el. 








Într-o zi, am să iubesc dragostea lui pentru o altă femeie.  

4 comments:

Dacul spunea...

bun textul... si destul de coerent... chiar daca nu reiese asta si din titlu... place... :)

Ghiocica spunea...

Tu continua sa citesti si sa ai opinii bune :) da eu ma voi perfectiona, ca sa corespund asteptarilor... :)

Mariana spunea...

deci sa mergem inainte caci inainte a fost mai bine?:)))

Anonim spunea...

wow, haha, inceputul rupe =))

Trimiteți un comentariu