marți, 20 iulie 2010

1-2-3, 1-2-3, 1-2-ooops!

1-2-3, 1-2-3, 1-2-3-ooops... tot de la-nceput!

Finally. În sfîrşit, am ajuns la lecţia despre care scriam ceva mai devreme aici. Sala plină. Fetele ca fetele – nici nu se pune întrebarea de ce merg la dansuri. Ochi de băieţi. Mai tineri, nu chiar tineri. Speriaţi. Enervaţi. „WTF I’m doing here?!”. De tot felul. Însă toţi cuminciori fac încălzirea. Aaaah ce greu se dau la învăţat ondulaţiile! Aaaah ce greu e să faci toţi paşii corect! Aaaah ce greu e să dansezi dacă nu eşti obişnuit! 

Înjur. În gînd sau nu în gînd. Înjur pe toţi cei care m-au făcut să merg la dansuri. Înjur pe cei care dansează mai bine ca mine. Înjur pe toţi cei care mă văd că eu nu fac corect paşii. Înjur pe cei care m-au provocat să merg înainte la cursurile de dans. Înjur dar dansez. Şi... mamă dragă! Ce plăcere primesc eu de la fiecare lecţie! O oră de chin fizic, dar ATÂTA plăcere emoţională! Ies udă din sala de dansuri. Ai putea să storci o găleată de apă din mine după o oră şi jumătate cît durează lecţia. Dar nimic nu se compară cu energia aceea pozitivă care o primeşti cînd realizeză că ai învăţat nişte paşi noi, nişt emişcări noi, că devii tot mai mult şi mai mult stăpîn pe corpul tău. Nimic nu se compară cu senzaţia de satisfacţie de la sfîrşitul lecţiei.

Aş putea să petrec aceste 3 ore din săptămînă altfel. Pot să stau întinsă pe canapea cu picioarele lipite de perete. Aş putea bea bere rece la o terasă. Aş putea bîrfi cu prietenele cît de răi sînt bărbaţii. Aş putea hoinări aiurea pe net. Aş putea împleti o pereche de ciorapi din lînă. Sau să croşetez imaginea lui Leonardo di Caprio pe un gobelen, în cruciuliţă. Ehhh.. cîte aş putea! Dar prefer să merg la orele de dans :) 

Nu mai ţin minte exact în ce moment diabolic am zis că merg la dansuri, nu mai pot identifica persoana care m-a provocat să merg. Toţi aşteaptă momentul cînd am să mă plictisesc. Deoarece ştiu că eu fac doar ceea ce-mi place, cînd îmi place, cum îmi place. Ha! Aşteptaţi, dragii mei :) eu singură sînt curioasă :) fiţi siguri doar de una – dacă mai merg încolo, dacă rabd, dacă depun efort, dacă depun suflet, dacă îmi fac timp, dacă renunţ la alte lucruri care-mi plac în favoarea acestor ore.. înseamnă că eu savurez. 

Este o glumă, cum că femeile îşi aleg maşina după culoare. Dacă e roşie – e bună! By the way, ştiţi de ce am ales anume această şcoală de dans din oraş? Simplu. Din cauza denumirii şcolii. Că eu în ultimul timp încerc să fac totul cu pasiune. Şi cei de aici ştiu ce înseamnă pasiunea...





0 comments:

Trimiteți un comentariu