- Bună dimineaţa! Domnişoară, vă rugăm să ne iertaţi, dar din păcate nu avem maşini libere. Se poate să vă căutăm de la alte servicii de taxi?
- Da, sigur! Voi fi foarte recunoscătoare! Mulţumesc!
- Aşteptaţi sms.
***
„Dacia alba, XXX, peste 6 minute”
***
- Domnişoară, poate a încurcat şoferul adresa… Verificaţi vă rog dacă vine…
- Într-o minută maşina va fi pe loc!
***
Dimineaţa de azi e una frumoasă. Aerul proaspăt mă face să iubesc viaţa mai mult. Stau deja de 17 minute în faţa la scară şi aştept maşino4ka. Oamenii merg prin ograda mea – care duc copii la grădiniţă, care se grăbesc la şcoală, nişte băbuţe merg cătinel spre Centrul Medicilor de Familie. Unii oameni deja lucrează. Un grup de 4 instalatori stilaţi în jaletcuţe galbene merg apăsat prin ograda mea. Unul e supărat. Rău de tot supărat. „El vrea stimă şi respect?! La *** l-am văzut eu pe dînsu! Poate să se ducă ***! Să-mi ***********!!!!”
La 2 metri de mine s-au oprit să deschidă trapa de la canalizare, şi textul curgea ca apa Bîcului la vale. Era un fel de flux încontinuu de cuvinte care erau atît de armonioase cu jaletcuţa galbenă şi situaţia în care mă aflam, că am stat vreo 2 minute fără să mă mişc. După care m-am apropiat, şi pe tocuri, cu un gest elegant amzis:
- Mă iertaţi, vă rog! Îmi cer scuze că vă deranjez!
- Shi?!
- Vă rog foarte mult… tot ce aţi spus pînă acum, dacă se poate – transmiteţi vă rog frumos şoferului cu Dacia albă XXX de la serviciul cutărică! Mulţumesc!
Ţoc-ţoc-ţoc.
Am plecat. O zi bună să aveţi!
****
Stau în rînd. Al treilea rînd pe ziua de azi. În faţa mea e doar o mămică tînără.
- Da cînd va fi reconectat gazu?
- Nuştiu.
- Păi… în 2-3 zile, pe la anul nou… cînd să aştept să vină să-mi reconecteze gazul?
- Eu de unde să ştiu?!
- Cum de unde să ştiţi?! Da cine trebuie să ştie?!
- Doamnă, eliberaţi locul, s-a făcut rînd în urma matalei!
Pe ghişeu stă scris clar şi răspicat: MEŞTERUL NU SUNĂ CÎND VINE!
Mă gîndesc, oare cum o să mă găsească meşterul cînd va veni să-mi reconecteze mie gazul… pentru că eu nu pot să stau „nu ştiu cîte zile” acasă, cu uşa deschisă, în aşteptarea mînii lui de aur…
Eu mai mare bătaie de joc de oameni ca la Chişinău-Gaz nu am văzut. eu credeam, că serviciile sunt create pentru oameni, dar am impresia, că ele-s pentru sistem.
Nushcum, din cur totu-i organizat acolo. Mă scuzaţi vă rog, pentru limbaj indecent, dar chiar aşa este. Parcă tot ce este organizat – e făcut special să te umilească. Începînd cu doamnele înţepate, şi terminînd cu nişte aberaţii de „trimiteri de sistem”. De genul, mergi la biroul teritorial, ca ei să-ţi spună că trebuie să mergi pe Albişoara, ca să stai în rînd la un ghişeu jumătate de oră, ca să te trimită la ghişeul numărul 1, unde stă o doamnă cu părul blond oxigenat şi cu vocea aia celebră de „poezd na Daibani atpravleaetsea s tretiego puti!” te trimite acasă. Pentru că nu ai cartea pe imobil. Da cartea pe imobil nu era în setul de documente necesare pentru semnarea contractului cînd eu am căutat pe site.Şi peste tot stai în rînd. Şi cînd am să vin următoarea dată, va trebui să parcurg aceeaşi cale, ca dacă va binevoi doamna să-mi dea "permisiune de reconectare", s-o iau în dinţi şi să mă duc iar la biroul teritorial. Şi acolo să bat mătănii altcuiva să vină să-mi reconecteze gazul.
tăt textu ista-i un link din suflet...
0 comments:
Trimiteți un comentariu