я не такая, я жду трамвая!

Nu, eu de fapt nu-s chiar anti-Sf.Valentin de cel verde şi urîcios. Nu, eu cred desigur în dragoste! Şi azi vorbeam cu cineva, că da… eu cred în dragoste… pur şi simplu nu cred că mi se poate întîmpla anume mie, dar oricum cred.

N-am să vă spun eu azi banalităţi diferite, ele şi pe mine mă scot din sărite. Mă scot din sărite buchetele de flori dăruite odată-n an, sexul/minetul de sărbătoare, felicitările de pe facebook cu etichetarea unui milion de oameni şi urări de iubire veşnică; mă enervează toţi cei ca mine, care urăsc dragostea de ziua dragostei, care se aruncă în altă extremă şi îmblă cu paiele-n cap numai din cauza că de fapt… poate şi-ar dori altceva şi ei în vieţile lor decît realitatea pe care o au.

Ultima oară cînd am sărbătorit acest eveniment cu mult fast a avut loc cu vreo 8 ani în urmă, la un restaurant fiţos. Tare fiţos. Unde comandasem masa cu vreo două săptămîni înainte de asta, şi unde o bucăţică de carne crudă costa vreo 400 lei. Şi unde 2 oameni au achitat vreo 100 euro ca să fie nesatisfăcuţi de mîncare, şi mătincă simt eu, ne-au scuipat în cafeaua de la urmă, că nu mai lăsasem deja tipsuri la chelnerul care s-o uitat rău la noi toată seara şi tot arunca ochiu la ceas.

Pînă la urmă, conta că ne iubeam în fiecare zi, nu cred că a contat atît de mult seara ceea la restaurant. Şi nu mai contează că deja iubim alţi oameni astăzi. E important că iubim.

Şi de ce tocmai azi toţi/toate aşteaptă?! Şi mă enervez că aştept şi eu. Ce aştept? N-am idee. Dacă nu m-a felicitat nici cu Paştele şi nici cu Paştele Blajinilor, nici de ziua cosmonauticii nu mi-a zis nimic, nu a venit cu bradul la mine de revelion, nu mi-a dat nici o garoafă furată de la cimitir de ziua mea, oare ce-oi fi aşteptînd?!

Da iaca taman azi aştept. De draga dimineaţă. Conştientă că dijeaba. Da parcă poţi opri vîntul, ploaia, gura lumii şi speranţele unei inimi proaste?... :)

Şi da, eu totuşi cred.