Nici un gînd clar şi numai reproşuri!

Mare cumpănă pe capul nostru, a femeilor, ieșirile în oraș la întîlniri! Din moment ce bărbatul visurilor noastre a sunat și ne-a zis că mergem la o cafea, capul nostru explodează.

• M-a invitat la o cafea simplă, sau e întîlnire?
• Să îmbrac bluji sau rochia?
• Rochia e de vară, și am să arat ridicolă. Poate să iau fusta cu o bluziță în volănașe?! Dar nu va fi asta prea romantic?
• Machiajul să-l fac mai aprins?
• Va fi o întîlnire romantică sau la o berărie?
• Cum să-mi aranjez părul?
• Fetelooooooor!!! și dacă vrea să mă sărute la sfărșitul serii?! Eu cum reacționez?

Pînă la urmă, de cele mai multe ori întîlnirea are loc într-un pub. Loc neutru, care nu dă loc pentru interpretări clare asupra acestui eveniment. Un local unde mai ai o droaie de cunoscuți, care permanent se apropie și te salută, sau îl salută pe el, și care pînă la urmă se așează la masa voastră pentru că nu sînt locuri libere, și “noi pe 10 minute!”.

Pînă la urmă, întîlnirea per se, devine o ieșire ordinară în oraș. Cu un amic. Care se termină cu împărțirea notei de plată la doi. Pentru că așa ne-am obișnuit noi, femeile – să plătim pentru noi. Şi bărbații nu se prea aruncă cu banii în vînt, chiar dacă ne-au invitat ei.

Nu m-ar deranja acest fapt prea mult atîta timp cît nu aș auzi păreri dualiste referitor la cine trebuie să achite nota. Majoritatea bărbaților pe care îi cunosc au o fobie ca nu cumva femeile să-i folosească. Să vrea să le plătească ei consumația în localuri. Ei văd asta ca o atitudine de consumator față de portmoneul lor. Se lasă foarte deranjați de faptul cînd o femeie care a fost invitată la o întîlnire “brusc” are pofte de ceva, care evident va fi achitat de ei. O prăjitură, un pahar de șampanie sau un vin rose.

Și în momentul cînd amicii mei îmi povestesc despre asemenea cazuri eu vreau să le ard cîte-o palmă și să bat cu pumnu-n masă. De ce e perfect ca o femeie să se îmbrace în cele mai frumoase țoale, să-și aranjeze părul, să-și facă machiajul jumătate de zi, să meargă să-și cumpere o poșetă asortată cu rochia naibii în care a decis să iasă, să-și calicească picioarele pe tocurile alea incomode, și tot ea să-și achite nota de plată? Femeile tot au cheltuieli de bani, sănătate, energie, timp, pentru a ieși la o întîlnire. De ce voi credeți că nu este bine să compensați măcar cu un buchet de flori și să achitați nota de plată pentru o cafea și prăjitură? Că nu mai mănîncă fata ceea o jumătate de cal și nu-ți ajung bani...

Noi tot preferăm blujii și ghetuțele, sau și mai bine, am sta acasă la televizor, în niște pantaloni vechi și în trening, să privim o comedie cu bere și chips-uri în loc să stăm o seară în compania unui morocănos care nu poate lega două cuvinte, care se bîlbîie și nu știe cum să facă o disucție interesantă, și tot noi trebuie să zîmbim și să cochetăm, și să facem ochii mari “vai! serios?! așa s-a întîmplat?!” la fiecare istoriară banală de genul “am fost noi odată cu cumătru și am cumpărat o peatkă...”.

Da, nouă nu ne plac bărbații plictisitori. Și nu ne plac bărbații zgîrciți. și nu ne plac bărbații morocănoși. și nu ne plac bărbații care vorbesc doar despre ei. Dar vă răbdăm și uneori chiar ne îndrăgostim. De ce? Nu am idee. O fi naiba aia de magie chimicoasă, care n-are explicație și despre care se vorbește tot mai des în contextul comercial... Cică, cîndva se numea iubire și lumea chiar credea în ea.

Mai pe scurt, am început de sănătate şi termin cu pomenire. Pupicei tuturor.