Nu, eu nu cred în toate
bravadele voastre și sarcasm, și ironie, și brutalitatea asta a voastră. Nu cred
că toți voi, cei care urlați pe la colțuri că nu există dragoste și *Long Live Free
Sex* chiar credeți în asta. Nu cred că nu visați la omul care să vă fie
alături. Nu cred că nu așteptați în fiecare seară la 513, Kira’s sau EliPili,
la Cocos, Graffitti sau Krysha, la Valentina, OffSide sau Crama că cineva o să
vină în viața voastră. Nu cred că vă este indiferent cu cine vă culcați. Nu cred
că stați în cluburi și cîrșme pînă după miezul nopții de dragul statului acolo.
Vă este frică să mergeți acasă, în frig și singurătate.
Eu azi recunosc, și cred că
mîine dis-de-diminecioară șterg postarea asta de pe blog ca fiind una rușinoasă
și nedemnă de existență. Mi-e frică. Pentru prima oară îmi este atît de frică. Și
asta mă sperie și mai mult.
Cu fiecare zi tot mai tare
mă tem că am să mor și n-am să mor alături de omul drag. Că am să fiu singură. Că
nu va fi cineva, care să-mi strîngă degetele și să mi le încălzească. Să-mi
spună că mă iubește înainte ca să se termine totul.
Eu îmi iubesc părinții,
sora, nepotul, toate rudele dintr-un capăt pînă-n altul! Dar știți voi despre
ce vorbesc. Eu azi simt frica cu fiecare celulă.
Frica de singurătate.
Frica că nu voi avea ocazia
să alăptez un îngeraș cu ochii ca ai lui taică-su.
Frica că nu va veni ziua
ceea cînd soțul meu va veni de la lucru obosit, seara, în casă vor fi arome de
cină și casa va răsuna de hlizituri de copii care au să-i alerge în întîmpinare
să i se anine de picioare și să-l hărțuiască cu dragostea lor.
Frica să mor înainte să spun
că iubesc și omul cela va crede că eu niciodată nu l-am iubit.
Frica că n-am să văd cum
soțul meu merge cu ambii copii pe umeri. Sau cum aleargă pe malul mării. Sau cum
îi învață ce înseamnă off side.
Frica că nu va veni ziua
cînd am să iubesc.
A naibii drog. Odată încercat,
eu nu mă pot opri. Tot vreu, și vreu...
Și nu-i legată frica asta cu
panica despre 21.12. N-are nici o treabă.
2 comments:
Probabil tu miine dimineata chiar vei sterge acesta postare. Dar asta nu te va ajuta. Tot atit de putin te ajuta faptul ca te-ai destainuit acum. Si ce e curios, eu inteleg fiece cuvintel scris, dar rupt din suflet, plins si rugat catre toti zeii care au fost si Dumnezeul care se pretinde a fi. Si care, printr-o ironie sadica, te priveaza de placerea de a-ti imparti viata la doi. Sadica si neinteleasa pentru toti. Si pentru mine tot.
Daca ti-as raspunde ca imi e cunoscuta starea, poate n-ai sa ma crezi. Suntem unic pe acest pamint, nu? Atit de unici si atit de la fel.
Cea mai corecta si fireasca idee ce vreau sa o impart cu tine e ca... E BINE ce ti se intimpla acum. Ciudat, nu?
Singuratatea pe care o simti acum cu toate fibrele e tocmai acel nustiuce care te va determina sa primesti cu bucurie si recunostinta providentei dragostea Barbatului Tau! Pe care-l vei intilni, fii fara grija. Dar, daca e sa judec dupa exemplul propriu, el va aparea in viata ta atunci cind te vei resemna cu faptul ca tu esti singura, autodeterminata si autosuficienta, bucuridu-te de viata fara priviri disperate in urma timpului care trece. Iubeste-te Ghiocico, alinta-te si ofera-ti momente dulci alaturi de tu cu tine, anticipind momentele cind le vei imparti la doi. Esti prea buna sa te tii doar pentru tine! Si da! Foitele cu planuri-vise arse in noaptea de anul nou lucreaza!
P.S. eu Nu Stiu de ce am scris asta, dar ma recunosc in rindurile scrise de tine, pe mine, un an si ceva in urma.
Galubuşka, daraguşa, milaia, ci-i spakoina :-) ... Ia gîndeşte - te tu că erai la Auschwitz, ori în Gulag ( nu-i de rîs, da-i glumă ... ) ... Ori în Ruanda, cînd cu huţii şi tuţii şi Apocalipsa pe pămînt, da' Dumnezeu - kak abîci'na - mort, îngropat şi improbabil ... Ă ... ? Atunci tragedie ...
Glumesc, kaneşna. După textul ăsta, chiar că te îmbrăţişez ( patern, fratern, amical, habar n-am cum, că nu ştiu cît eşti de bătrînă ... :-) ) . Da' de scris n-ai scris deloc degeaba - măcar s-a bucurat de răul altuia un mîrtan tăbăcit :-) .
Toma O'Malîi,
blană jerpelită
Trimiteți un comentariu