În ce condiţii credeţi voi
că acceptă o femeie jugul unei relaţii care nu-i este pe plac? Eu aşa îmi
închipui, că numai dacă iubeşte. Şi are speranţe. Altfel, şi-ar gîtui iubirea
din faşă şi şi-ar căuta de treabă.
Nu ple! Ea trebuie să coase
ie din speranţe! Să ţese gînduri nocturne cu imaginea flăcăului apocaliptic
pînă vine apocalipsa! Să toarcă amintirile pînă acestea se rod de creieri şi
încetează să mai existe!
Presupun că această
afirmaţie este valabilă şi pentru bărbaţi, dar… proastă-i femeia îndrăgostită. Frumoasă,
atrăgătoare, fermecătoare în prostia ei naivă. În credinţa sa de fluturi şi curcubeie.
Ar fi bine să fie informată
o femeie îndrăgostită că-i proastă? Ne. Why should we take this as a must? Că să
fii proastă, pînă la urmă, nu e neapărat de rău. Aşa e mai simplu de trăit. Trăieşti
în universul tău, în culorile care le-ai ales, şi nu păşeşti pragul Sfintului
Adevăr decît dacă te-a împins cineva pe la spate cu un şut.
E păcat de femeia care ştie,
vede, conştientizează, dar continuă să iubească. Şi aici nu ai cum să ajuţi. Ea
nu are limite între curcubeu şi adevăr, ei nu-i mai pasă de şuturile voastre că
are bătături pe fund deja. Şi fruntea-i plină de cucuie. Şi ei nu-i pasă.
Femeia asta poartă Ia
Speranţelor, coroniţa din flori de Nu-Mă-Uita, rujul cu gust de bărbatul iubit,
şi doarme pe cearşafurile îmbibate cu parfumul lui. Uneori o privesc şi o
invidiez. Sincer. Alteori i-aş arde-o palmă.
Recent mi-a explicat cineva
frazele din piesa de mai jos. Voi ştiţi ce înseamnă o scrisoare într-un plic
gol? Voi aţi avut vreodată scrisori în plicuri goale?
0 comments:
Trimiteți un comentariu