Marshrutka

Idea acestei postări era iniţial să fie un comentariu la un status. Pe urmă m-am gîndit că-i mare, şi statusuri îs multe, şi mai bine-l pun eu status. Şi pe urmă am zis că scriu pe blog, oricum demult n-am scris, măcar un iz de blog cu atitudine civică să abată de pe aici…

Ap iaka. Despre marshrutshi, rutiere, şi microbuze. Fishka nu-i în "eu nu mă folosesc, ap nimănui nu-i trebuie!". Că eu, de exemplu, nu spun "hai să excludem trenurile! eu mă duc cu maşina la Ocniţa, deci nu trebuiesc trenuri!"

Chestia e că microbuzele au o mulţime de argumente contra lor, şi doar cîteva în susţinerea acestora... în susţinere, cred că ar fi 

• comoditatea de a urca la fiecare colţ de stradă
• comoditatea că circulă în sate, sau prin zone unde nu-s troleuri
• comoditate că circulă după 11 noaptea

Cam astea... eu nu văd altele... astfel, balanţa se mişcă în favoarea argumentelor contra:

• cazuri de accidente EXTREM de grave
• încălcarea regulilor de circulaţie
• încălcarea oricăror reguli de siguranţă (încărcăm o turmă de 30 de oameni şi-i kătăim, că ei dau 3 lei! poh că încap doar 14!)
• şoferi MURDARI, NEEDUCAŢI, etc. (cu toate, că asta nu-i cea mai mare bubă. 'mnezău cu ei şi educaţia lor.) ATITUDINEA. Atitudinea de "O! 3 lei pe bardiur!" şi пусть весь мир подождет!!!

Din toate alte statusuri de azi, am înţeles că degrabă nu vedem noi soluţie la microbuze. Pentru că e sursa sigură de finanţare electorală pentru „anumite” partide politice, pentru că există interese, pentru că gladiolus. Este aşa o floare, ea mie nu-mi place.

Cu toate astea, eu aş recomanda să fie scoase microbusele de pe rutele unde există transport public (troleibus, autobuz). Da, oi fi eu rea.

Dar eu cred că se poate merge jumătate de staţie pe jos. Nu-i la gît de oprit marshrutka exact în uşa magazinului alimentar de unde am de cumpărat borş acru.

Şi eu cred că se poate de dus acasă pînă la 23.00, cît mai merg troleibusele. Sau, se poate lua taxi. Vrei să te distrezi – poftim, nici o problemă! Любой каприз за ваши деньги!

Şi eu cred că se poate lucra „din inimă”, adică… să pui suflet în ceea ce faci. Dacă eşti şofer de maxi-taxi, poţi să fii amabil, să zîmbeşti, să oferi prioritate altor şoferi, să opreşti strict în staţie, să nu mergi la roşu, să… mă zaneseşte, da?...

O fi de la ziua de lucru lungă şi grea, dar productivă. Care mi-a plăcut, pentru că eu fac doar ceea ce iubesc, şi mie îmi place lucrul meu. Eu vă doresc culoare verde în seara asta, indiferent cu ce transport vă deplasaţi, da eu mă duc să văd un suflet care vrea să trăiască la mine, şi pe urmă pe jos, ca de obicei, acasă.

Pace tuturor şi spirit de gospodar celui care se numeşte gospodarul oraşului meu!

P.S. Eu cred că-s bogată tare, că tare-s hlizorniţă... Poate-i isterie? O_o