luni, 15 decembrie 2014

despre cum eu am aruncat o treime din mine



demult parcă se cerea textul ăsta, iar acum m-au rugat fetele să nu mai întind rîzîna :) Deoarece la sfîrșitul acestui articol este un colaj de poze, pun muzicuța la început ;) 





Prima regulă a unei fete dolofane e să găsească citate celebre despre faptul că bărbații nu-s cîini și nu se-aruncă la oase. Noi nu suntem grase, oasele-s late. Femeile grase-s bune la gospodărie de trecut iarna.

Eu pot continua la nesfîrșit – le știu de prin adolescență și cu timpul le-am adunat în cap ca să-mi îndreptățesc fiecare kilogram în plus. Da kilogramele nu erau în plus, cu timpul ele au devenit surplus depozitat pe corpul meu.

Știobîlc-știobîlc, prin glodu pînă la genunchi eu mă duceam la școală prin clasa 7, treceam rîpa, mergeam prin țintirim, pe urmă jumătate de oră spălam botele de glod, șap intram la lecții. Da acolo eu eram cea mai mășcată. De cînd mă țin minte, eu eram cea mai naltă (la educația fizică mai erau 2-3 băieți înaintea mea), și lată. Nu destul că erau toți mititei și nu aveam cu cine dansa la discoteca școlii, da încă trebuia să fie cavalerul și cu mîini lungi ca să mă poată cuprinde. 

Mai pe scurt, dansam eu, că dacă mă apropiam de cavaler și invitam la dans, nu s-o găsit nici unul mai viteaz să mă refuze. 

Șaga-i șagă, dar eu creșteam ca pe drojdii. Pe la universitate mai eram cum eram, dar nici nu am observat cînd am trecut pe lîngă sută și cîntarul meu o ascuns treaba asta. Anyway, mireasă eu m-am măritat de 112 kg. Nimic nu prevestea tragedia ce urma să fie, oleacă m-am gruzit cînd neamurile bîrfeau între ele “of, că tare-i rotunjică! Nu știu cum a intra în rochia de mireasă!” INVIDIOASELE! Ele psînecă plesneau că eu-s frumoasă și mă mărit! Ei, am tras un bocet și m-am măritat. 

Da cîntarul nu s-o oprit. De la viață bună în familie, dragoste și pui copți cu cartofi, maioneză și batoane, eu într-o zi m-am urcat pe el, da el o făcut două kruguri și s-o oprit la 132. 132 kilograme de femeie frumoasă. 132 kilograme de fericire. 

Eu repejor m-am gruzit, m-am razgruzit și am mîncat două hamburgere. Eu iubeam, eram iubită, niciodată nu m-am simțit urîtă. Doar că eu uram oglinzile. Eu mă priveam în oglindă numai să nu fiu murdară de funingine înainte de lucru, în rest eu preferam să le evit.

Eu înțelegeam că trebuie să schimb ceva, eu riscam să nu pot avea copii deloc din cauza obezității. Așa că eu încercam diete de tot felul. Toate cite sunt prin internet le-am încercat. Slăbeam 3kg și mă îngrășam cu 5, slăbeam 5 și adăugam 10… 

Probabil, au fost mai mult de 132… că nu eram eu proastă să mă mai urc pe cîntar după așa o umilință! Dar eu nu știu exact, de asta nu vehiculez cu alte cifre. O las pe asta de referință.

***
Hai să vă zic pe scurt cum era viața mea pe vremurile alea.

Viața mea era atît de statică, că cetatea Sorocii neclintită m-ar invidia. Eu în afară de casă și lucru nu prea știam de alte activități. Eu nu mergeam la nici un fel de evenimente. Eu nici măcar nu mergeam pe jos pînă la stație – o mare parte din salariu se ducea pe mîncarea la copchiii taximetriștilor. 

La mine în frigider era permanent carne, unt, maioneză, pîine alba, salamuri. Eu eram gata de a primi oaspeți în orice clipă. Eu eram gospodină.

Eu nu socializam. Cu nimeni. Eu aveam cîteva rude care le vedeam permanent, și atît. Eu nu mergeam la teatru, concerte, flash moburi, dansuri, nimic. Eu uneori ieșeam la restaurant și poate la cinematograf la un filmuleț, cu 3 căldări mari de popcorn.

La restaurant nu eram eu proastă să mănînc salată. O porție cît capul meu de carne, niște garnir frumușel, desertic, cafea, poate-o pivușoară. Și asta tăt mîncat repejor, de parcă vin tătarii după mine să-mi fure mîncarea dinainte. 

Eu lejer puteam să gătesc o găină coaptă la ora 1 noaptea și s-o înfulec în doi, cu maioneză, ketchup ș-un baton. Și să zakusesk un kuleoshel de ciocolate. Și să mănînc 2-3 pachete de popcorn la un film. Da mai bine răsărită.

Eu eram fericită așa cum eram. Mă întristau nițel pozele, dar eu le ascundeam repejor și treceam tranzit prin viață mai departe.


Pe urmă s-a întîmplat ce s-a întîmplat… eu oleacă am murit de la cerul care mi-a căzut pe umeri, și vreo cîteva luni am fost într-un fel de comă psiho-emoțională. Eu nu trăiam, nici măcar nu existam. Și tare tare vroiam să mor cu-adevărat, da mă gîndeam că o să fie greu cuiva să ducă sicriul meu pe scări, că-s grasă de Doamne ferește. 

Așa s-a primit, că eu intuitiv am început să fac chestii care să mă readucă la viață: am mers prima dată la un meci de fotbal și mi-a plăcut atît de mult că am ajuns în galerie; am început să fac cunoștință cu alți oameni, să ies serile în oraș; jucam Mafia pînă în zori la Kiras; am mers la dansuri. Într-o zi m-am enervat și am mers pînă acasă pe jos (vreo 6,5km). Mi-a plăcut, așa că următoarele zile am repetat eroismul. Peste o săptămînă mi-am cumpărat primul meu player din viață, ca să-mi fac drumul acasă mai interesant. 

Viața mea a început să se schimbe, și să capete culori. Eu testam, încercam să văd activități noi, oameni, evenimente, distracții, să văd dacă-mi plac sau nu. Eu făceam lucruri absolut noi pentru mine. Eu încercam viața la gust. Și asta dădea calitate vieții mele. 

Eu mi-am schimbat atitudinea față de mîncare – am făcut experimente pe mine, eliminam unele alimente din consum, să văd dacă pot trăi fără ele (carne, pîine, zahăr, cafea, dulciuri). Am început să cumpăr produse gustoase și calitative, să le descopăr pe cele utile – alune, nuci, fructe, salate, brînzeturi. Am schimbat lichidul de socializare – în locul unei beri, eu mă vedeam mai elegantă cu un pahar de vin. La început mi se părea o acritură, dar cu timpul… cu timpul eu am început o relație de dragoste foarte frumoasă cu vinul, am început să-l savurez, să-l descopăr, să-l iubesc…

***
Eu aș putea vorbi de schimbarea mea mult, e unul din lucrurile cu care nu mi-i rușine, dar am să mă limitez la cîteva obiceiuri/schimbări care le-am făcut și mi-am schimbat calitatea vieții. A, da. Și cu ajutorul cărora am slăbit 42 kg. De la 132 la 90.

  • Eu nu mai beau ceaiul sau cafeaua cu zahăr. Deloc. Inițial am micșorat cantitatea consumată, și ulterior am eliminat complet zahărul.
  • Eu încerc să consum cît mai puțină pîine, chiar dacă o consum – aleg pîinea din tărîțe. E totuși o slăbiciune mare a mea. Dar în perioada cînd am slăbit activ eu nu consumam deloc pîinea și paste făinoase.
  • Eu nu mănînc în mod normal torticuri, prăjiturele, ciocolățele. Eu nu-mi refuz aceste mici plăceri ale vieții, dar eu chibzuiesc 3 secunde și aleg un măr, o portocală, un piersic. Plăcerea mîndriei că am rezistat mă face să mă simt almighty :) 
  • Eu foarte tare încerc să nu mănînc seara, chiar dacă este complicat. Ca să mă simt mai liniștită, dacă deam nu rezist, am întotdeauna în casă fructe, chefir, legume. 
  • Eu nu mai cumpăr salamuri, salafade, crenvuște. Mai încerc uneori, dar eu nu le cumpăr acasă, categoric.
  • Frigiderul meu de la unt, maioneză, slănină, untură pentru copturi s-a reprofilat și acum eu permanent am salate, varză, morcovi, fructe, brînză.
  • Eu încerc să coc carnea, cartofii, nu să prăjesc.
  • Eu merg pe jos foarte mult.
  • Eu am mers la dansuri – balerină nu mă fac precis, dar cînd am descoperit că corpul meu, chiar dacă era mai mare de 100 kg, se mișcă frumos și senzual, asta a devenit plăcut. 
  • Eu merg regulat la miostimulare și ședințe de masaj cu vacuum (cursuri de vreo 2 ori pe an). Asta mi-a oferit marea fericire să nu am piele atîrnată deloc! Corpul e tonifiat și arată îngrijit. 
  • ASTA CONTEAZĂ: uneori un corp de 100 de kile îngrijit e mult mai frumos decît un corp slab, dar cu celulită, cu picioarele neepilate, cu pielea răblăjită care atîrnă ca o cîrpă.
  • SISTEMATIZAREA. Tot ce se face sistematic are rezultat. Poți să te dai de-a curu-n cap o săptămînă, dar dacă ai abandonat mișcarea, peste altă săptămînă poți să te caci în rezultate și eforturile depuse. Urît dar adevărat. Asta se referă la sport, alimentație, îngrijirea corpului
  • Eu evit cuvîntul sport – probabil, din cauza că nu-s eu prietena lui. Dar încerc să construiesc o relație cu sportul, așa că eu mergeam de 2 ori la bazin (acum mai rar, din cauza unor condiții de sănătate), mergeam la dansuri de 3 ori pe săptămînă.
  • Pentru piele există o chestie magică (nu și pentru țevile de canalizare – odată pe lună trebuie curățite și destupate) – zaț de cafea, amestecat cu gel de duș, sau ulei de măsline, se poate de alintat și cu puțină miere ;) se face de consistența așa ca să vă placă să roadeți locurile unde înflorește celulita – fundul sexi, pulpele iubite, burtica drăgălașă. Așa un scrab de 2-3 ori pe săptămînă și eu vă asigur, că într-o lună ve-ți vedea rezultate! Ele chiar există!
  • Fețișoara are nevoie de îngrijire specială cînd tu slăbești – ceva antirid, mai puternic ca de obicei. Eu luam creme antirid pentru zona în jurul ochilor și foloseam pentru toată mordașka.
  • Eu iau vitamine (A, E, C) tot de 2 ori pe an cîte un curs de vreo lună-două. Din interior tot trebuie nițel suport.
  • Obligatoriu trebuie să-ți faci un regim în care să fie inclus dejunul, și obligatoriu prînzul. Chiar dacă mănînci ceva interzis, seara va fi mai ușor de rezistat tentațiilor.
  • Eu nu mă învinuiesc dacă calc strîmb. Dar mă strădui să nu calc. 
  • Eu pun pe balanță de fiecare dată cînd vreau ceva gustos. Rochia nouă sau pîinea cu nutella. Avocado pe o felie de pîine integrală sau pîine albă cu unt. Maioneză sau smîntînă. Jumătate de baton cu ceva gustoșel ori 2 portocale. 
  • Eu negociez cu mine. Vicusea, dacă tu amu seara nu mănînci bucățica de pirogel, n-ai să bocești, și mîine dimineața cu sovistea curată ai să mănînci frumușel cu un ceai.
  • Da, eu îmi permit chestii pe care mi le cere sufletul, dar eu le amîn pînă dimineață.
  • Dacă am mîncat, eu încerc să compensez cu mișcare.
  • Eu îmi fac mini-sărbători: odată pe săptămînă eu mănînc de exemplu kebab, sau pizza. Eu pot rezista foarte ușor tentațiilor, dacă știu că mie nu mi-i interzis, pur și simplu nu se poate azi, da iaca sîmbătă gudim.
  • Eu am minimum o zi în săptămînă cînd nu consum carne.
  • Periodic încă mai fac experimente de abstinență - de exemplu la moment am cîteva luni de cînd nu consum cafea.
  • În fiecare dimineață eu mănînc cășuță de ovăz cu miere, stafide, semințe de in și semințe de floarea soarelui, iar în week-end omletă sau scrobușor cu legume.


CONCLUZII
  • Eu mă iubesc, și mie-mi place să mă îndrăgostesc de mine
  • Eu am avut mare noroc de oamenii din jur, care la vreme m-au susținut, mi-au dat un snickers ca să-mi treacă jalea de mine, sau mi-au dat peste mîna care se întindea după o felie de pîine :)
  • Mie-mi place să mă privesc în oglindă și toată casa am oglinzi acum
  • Eu am descoperit că buticurile fițoase unde mai înainte mie-mi veneau numai poșetele și fularele, acum au haine pentru mine. Prima haină de la MEXX a fost un eveniment important pentru mine :) la fel ca și ia cumpărată de la MANGO.
  • Eu cred că oricine poate scăpa de kilogramele în plus, dar e nevoie de motivare și nițel voință
  • Of, că mult mai am de slăbit încă! :D de la 90 încă e drum greu pînă la un rezultat final :) 

Probabil, mai sunt multe de povestit, începînd de la motivare și terminînd cu obiceiuri și apucături sănătoase, educate în timp, dar le-am mai uitat :) Nu vă rușinați să dați întrebări, eu-s gata de răspunsuri și tare am să mă bucur dacă va ajuta pe cineva experiența mea!


Aici este un colaj de poze, cu diferențe :) Din 2011 pînă în 2014 nu e mare diferența în kg, poate vreo 7-8, dar am continuat să merg pe la diferite activități, să umplu timpul cu mișcare, și corpul s-a mai tonifiat, s-a “strîns” :)

9 comments:

Anonim spunea...

Citit lipita de ecran. Am cerut deja de la prietena mea tot zatul de cafea pe care il strange ;) Bravo!

Anonim spunea...

Cu mare drag iti dau zat si iti fac cunostinta cu Vica (desi nu o cunosc nici eu, pohodu, deloc)
Vica, iubireee:*

Anastasia spunea...

esti super bravo!!! ma bucur enorm pentru tine. Succes in continuare! Dupa nashteri ma apuc eu frumushel de capul meu, m-ai motivat taaaaaare!

Anonim spunea...

August 2011 ^_^

Aaaaa atata curaj, sinceritate, si umor :)
Eu m-am oprit cateva secunde la "Pe urmă s-a întîmplat ce s-a întîmplat… eu oleacă am murit de la cerul care mi-a căzut pe umeri, " Eu foloseam aceeasi fraza la separare :)

Eu invers, fiind foarte slaba in genere, dupa divort in sfarsit am pus necesarul care lipsea toti anii astea. Nu fara sport, evident :)

Cristina Tib.

Ghiocica spunea...

ap asta era divorțul :) atunci mi-a căzut cerul peste mine :)

Anonim spunea...

Am crezut ca de la servici pana acasa, mergand in rutiera, o sa ma plictisesc citind... dar nah, am citit fara sa-mi iau ochii... bravo Vikusea, ai tot respectul pnt curajul de care ai dat dovada :)

Victoria Mardare spunea...

Esti bravo Vica!!Nu stiu de unde dar fata ta imi pare cunoscuta...Vointa, motivatia si curajul au fost acele care te-au ajutat...Iti urez succese in continuare!Eu la fel am avut aceleași probleme...dar mai am de dat jos vreo 10-15 kg. În prezent ma ajuta crema Budwig de dimineata si coctailuri verzi de la Victoria Butenco.

Irina Straistean spunea...

Lumea face bloguri de slabit si posteaza fiecare kilometru alergat, dar tu tii ascunsa bijuteria asta de articol. Felicitari! Ai o maniera speciala de a scrie. :*

Unknown spunea...

de la jita la jitsîca

Trimiteți un comentariu