La începutul anilor `30 ai secolului trecut divorţurile nu erau prea tolerate. Mai ales la sate, unde toată lumea ştie totul. Astăzi e greu să divorţezi şi să nu fii judecat de comunitatea în care locuieşti, iar atunci era şi mai greu. Dar asta n-a oprit-o! Ea vroia divorţ cu orice preţ.
Cînd a întrebat-o judecătorul din raion de ce vrea să divorţeze, a zis că e prost soţul. Judecătorul a bufnit în rîs, şi a mai întrebat: „Dap cînd v-aţi luat, nu ai văzut că-i prost?”.
Ea i-a răspuns răspicat, aşa cum răspundea doar o Bolboceancă adevărată (erau 8 surori!): „Smăscuzaţi. Eu cînd l-am luat de bărbat l-am văzut că-i frumos, nalt, şi am văzut eu că nu-i chiar hîtru, dap niş chiar aşă de prost! Eu vă rog, divorţaţi-ne, că dacă mai trăiesc cu dînsu două zile îi crăp capu!”
Era foarte hotărîtă. I-a fost indiferent de gura lumii. Întotdeauna a ştiut ce vrea de la viaţă, şi lua totul la maxim. Trăia clipele cu intensitate majoră. Rîdea din suflet, dansa de ridica praful din drum la doi metri, iar cînd cînta ea, toţi plîngeau. Cînta frumos. Cu cîntecul trecea prin viaţă. Iubea viaţa, iubea lumea. Mai tîrziu l-a întîlnit pe El – cel care a cucerit-o.
- Domniţă, tu-mi eşti dragă.
- Şi tu-mi eşti drag, măi Alexîi.
- Eu-s vădăoi. Tu eşti singură. Hai să ne luăm!
- Hai să vedem ce-a ieşi şi din asta...
Era frumoasă foc. De statură medie, cu un corp tînăr şi voluptos. El era nalt. Mîndru. Cu părul negru ca tăciunele. Şi mereu vesel. Cînd s-a însurat prima oară au plîns multe fete din sat. Cînd s-a însurat şi a doua oară, multe din ele au aflat ce-nseamnă invidia cînd vezi o femeie iubită cu adevărat. Deoarece o iubea pe Domniţa lui. O iubea cu pasiune, din tot sufletul, cum numai Ţăulenii pot iubi.
- Măi Alexîi! Dap de ce întri tu încălţat cu botele de glod pînă-n Casa Mare?! Tu nu vezi că eu am măturat?!
- Vină Domniţă să te pup, că tare ni-i dragă cînd te văd ră! Eu taman dinadins merg plin de glod, ca să strigi tu la mine!
- Du-te, măi... copchii se uită...
- Las să vadă că tata o iubeşte pe mama!
- Nebunule...
Nu erau bogaţi, nu erau avuţi, dar erau iubiţi şi respectaţi de-un sat întreg. Pentru dragostea lor, pentru familia frumoasă, pentru zîmbetele care erau mereu pe feţele lor. Alexîi şi Domniţa. Şap au mai făcut un băiat şi-o fată...
- Domniţă, i-o zis mamei o ţigancă, cînd eram eu mititel, că eu am să mor la 83 de ani.
- Tu pîn atunşi ai de gînd să trăieşti?! Ghiuj bătrîn!
- Eu am să trec de vîrsta asta! am să trăiesc ca mămuca Anica, pîn la 100 de ani! Să vă fac la toţi în şiudă!
- Poate i-a păzi Dumnezeu pe copchii de aşă chin şi-i muri mai repede.
- Domniţă, da dacă eu am să mor, ţie ar să-ţi şie dor?
- N-ar să-ni mai şie. Deam de-i muri odată.
- Da nie ar să-ni şie dor... n-am să pot trăi fără tine...
Ea nu mai zicea nimic, îl ţinea de mînă doar. Erau la pat de vreo jumătate de an deja. Ambii.
- Domniţă, tu m-ai iubit vreodată?
- Nu te-am mai iubit. Măta m-o vrăjit, că tăt satu ştie că ea era vrăjitoare. Cu capu treaz nu mă mai măritam cu tine!
- Nu mînca la şi nu trebu. M-ai iubit, eu ştiu.
-----------------
- Domniţă, tu eşti din neam cu şeriu gurii negru! Tare mai eşti ră! Da frumoşi copchii şi nepoţi am făcut noi... Ţăuleni!
Ea cînta. Cînta cînd lucra, cînd îi era bine, cînd îi era rău. Cînta cînd se întîlnea cu neamurile, cînta în corul bisericesc. Şi mulţi se duceau duminica la biserică ca s-o asculte pe Domniţa lu Alexîi Ţăuleanu. Era tînără şi frumoasă şi cînta di inimă.
Mă învăţa şi pe mine cîntecele ei. Eu ţin minte doar două. Primul deoarece e de dragoste şi răzbunare, unde o fată proastă îşi pierde iubitul deoarece l-a trădat.
Al doilea a mers cu mine prin viaţă. Este un cîntec „de familie”. Cu el petrecem sărbătorile, cu el ne adunăm şi plîngem cînd ne este greu. Cu el în cap am trecut peste toate greutăţile şi m-am străduit să iubesc lumea aşa cum este ea. Indiferent de ce face, cum face, şi cum mă simt eu.
Era foarte hotărîtă. I-a fost indiferent de gura lumii. Întotdeauna a ştiut ce vrea de la viaţă, şi lua totul la maxim. Trăia clipele cu intensitate majoră. Rîdea din suflet, dansa de ridica praful din drum la doi metri, iar cînd cînta ea, toţi plîngeau. Cînta frumos. Cu cîntecul trecea prin viaţă. Iubea viaţa, iubea lumea. Mai tîrziu l-a întîlnit pe El – cel care a cucerit-o.
- Domniţă, tu-mi eşti dragă.
- Şi tu-mi eşti drag, măi Alexîi.
- Eu-s vădăoi. Tu eşti singură. Hai să ne luăm!
- Hai să vedem ce-a ieşi şi din asta...
Era frumoasă foc. De statură medie, cu un corp tînăr şi voluptos. El era nalt. Mîndru. Cu părul negru ca tăciunele. Şi mereu vesel. Cînd s-a însurat prima oară au plîns multe fete din sat. Cînd s-a însurat şi a doua oară, multe din ele au aflat ce-nseamnă invidia cînd vezi o femeie iubită cu adevărat. Deoarece o iubea pe Domniţa lui. O iubea cu pasiune, din tot sufletul, cum numai Ţăulenii pot iubi.
- Măi Alexîi! Dap de ce întri tu încălţat cu botele de glod pînă-n Casa Mare?! Tu nu vezi că eu am măturat?!
- Vină Domniţă să te pup, că tare ni-i dragă cînd te văd ră! Eu taman dinadins merg plin de glod, ca să strigi tu la mine!
- Du-te, măi... copchii se uită...
- Las să vadă că tata o iubeşte pe mama!
- Nebunule...
Nu erau bogaţi, nu erau avuţi, dar erau iubiţi şi respectaţi de-un sat întreg. Pentru dragostea lor, pentru familia frumoasă, pentru zîmbetele care erau mereu pe feţele lor. Alexîi şi Domniţa. Şap au mai făcut un băiat şi-o fată...
- Domniţă, i-o zis mamei o ţigancă, cînd eram eu mititel, că eu am să mor la 83 de ani.
- Tu pîn atunşi ai de gînd să trăieşti?! Ghiuj bătrîn!
- Eu am să trec de vîrsta asta! am să trăiesc ca mămuca Anica, pîn la 100 de ani! Să vă fac la toţi în şiudă!
- Poate i-a păzi Dumnezeu pe copchii de aşă chin şi-i muri mai repede.
- Domniţă, da dacă eu am să mor, ţie ar să-ţi şie dor?
- N-ar să-ni mai şie. Deam de-i muri odată.
- Da nie ar să-ni şie dor... n-am să pot trăi fără tine...
Ea nu mai zicea nimic, îl ţinea de mînă doar. Erau la pat de vreo jumătate de an deja. Ambii.
- Domniţă, tu m-ai iubit vreodată?
- Nu te-am mai iubit. Măta m-o vrăjit, că tăt satu ştie că ea era vrăjitoare. Cu capu treaz nu mă mai măritam cu tine!
- Nu mînca la şi nu trebu. M-ai iubit, eu ştiu.
-----------------
- Domniţă, tu eşti din neam cu şeriu gurii negru! Tare mai eşti ră! Da frumoşi copchii şi nepoţi am făcut noi... Ţăuleni!
Ea cînta. Cînta cînd lucra, cînd îi era bine, cînd îi era rău. Cînta cînd se întîlnea cu neamurile, cînta în corul bisericesc. Şi mulţi se duceau duminica la biserică ca s-o asculte pe Domniţa lu Alexîi Ţăuleanu. Era tînără şi frumoasă şi cînta di inimă.
Mă învăţa şi pe mine cîntecele ei. Eu ţin minte doar două. Primul deoarece e de dragoste şi răzbunare, unde o fată proastă îşi pierde iubitul deoarece l-a trădat.
Al doilea a mers cu mine prin viaţă. Este un cîntec „de familie”. Cu el petrecem sărbătorile, cu el ne adunăm şi plîngem cînd ne este greu. Cu el în cap am trecut peste toate greutăţile şi m-am străduit să iubesc lumea aşa cum este ea. Indiferent de ce face, cum face, şi cum mă simt eu.
„Lumea-ntreagă-mi este dragă
Şi mi-i dragă lumea-ntreagă.
Şi cuvîntu-mi este gîndul
Şi numai gîndul îmi e cuvîntul.
Şi astăzi eu sînt pe pămînt
M-am născut ca să vă cînt
O cîntare cum nu-i alta
Nici peste mormînt
Şi în versurile-acestea
Viaţa este poveste
Cum nu-i alta pe pămînt
Lumea-ntreagă-mi este dragă
Şi mi-i dragă lumea-ntreagă...
Şi eu dac-o iubesc pe ea
Ca ea-n lume nu era
Nu era decît o fată
Ce-a spus că mă vrea
Şi-am să-i dau ca drept răsplată
Soarele şi lumea toată
Chiar şi viaţa dac-o vrea.
Lumea-ntreagă-mi este dragă
Şi mi-i dragă lumea-ntreagă...
Şi întro noapte de amor
Sînt stăpînul tuturor
Chiar nici Dumnezeu nu poate
Fi stăpînitor
Căci viaţa din amor se scoate
Moartea e stăpîn pe toate
Totul este trecător
Lumea-ntreagă-mi este dragă
Şi mi-i dragă lumea-ntreagă...”
11 comments:
Frumos... chiar prea frumos!!!!!
de frumos eu l-am vazut, dar de prost nu l-am stiut!
au trait o viata impreuna. patul batrinetii+boala tot impreuna l-au impartit. si cind s-a dus EA, EL doar juma de an a mai rezistat. nu stia cum poate fi vita fara EA...
E minunat :)
Vica, am zambit si mi-a dat si o lacrima. si eu vreau asa, sa imbatranesc alaturi de omul iubit! i tebe togo je jelau! (dupa ce-om sta muuuult timp tinere si frumoase :))
am ascultat si eu pe Domnita in corul bisericesc.. da iaka nu stiam de povestea asta..touching... Tauleni cu sherul gurii negru!:)) priveturi de la Valuta/Galushka/Nicuta/Hadzijusufovic:) PUP!
:))
Elena care a comentat mai sus e sora mea si a venit cu unele rectificari si adaugari la post :) Ea stie mai multe, da nu le scrie :))
Sanda, asa va fi! Sint sigura de asta! noi o sa fim mereu tinere si frumoase, chiar si cind o sa mergem cu cirja, da oricum o sa fim stilate si frumoase :D Si desigur... iubite :)
Mariana, eu sint sigura ca povestea Valuta/Galushka/Nicuta/Hadzijusufovic nu e mai putin touching :) pupupupup de la o Ţăuleancă cu sheriu gurii negru :D
Victoria, stii.... sunt abia la prima lectura a blogului tau...dar.....emotiile si sufletul vibrind pe care le-am simtit acu un minut....zîc simplu...fara ocolishuri.....ramîn "poklonitza ta" pe veci...(D.G.)
FAtă, da tu ai talent - nu şagă!!!
DG, nu stiu daca raman eu scriitoare pe veci :D dar vreau cu tine la un ceai verde, de tocmai imi vine sa pling! :) mi-i dor! :*
Antonita, puiule, ma inspir din succesele tale, si ale altor femei adevarate, care stiu sa-si expuna gandul intr-un cod special, sa-l transforme in codul binar, si pe urma sa-l vada o lume intreaga pe blogurile lor :)
Draga Ghiocica, Sa stii ca si pentru familia mea acest cintec Lumea-ntreaga (cu care ai incheiat articolul) este unul de mare valoare, el face parte din mostenirea spirituala a familiei. Si, putini din cunoscuti care au auzit de el, desi este un cintec foarte frumos!!!!
Trimiteți un comentariu