Dimineaţă. Ora 7. Aerul e încă rece. De peste balcon se aud maşinile care mătură bulevardul. La staţie a „aterizat” troleibusul – e chiar sub balconul meu şi uneori am impresia că staţia e în apartament la mine. La alt balcon au început să-mi cînte păsările. De la zori lor le place să-mi cînte. Că e balconul de la dormitor, iar ele trăiesc în copacul de salcîm, care a crescut atît de înalt, încît florile lui în luna mai ajung pînă la etajul 6, şi eu pot chiar să le culeg de la balcon.
Îmi prepar imediat o cafea. Îmi place să macin cafeaua, şi să simt mirosul care devine tot mai puternic şi mai puternic. Se umple casa cu aromă de cafea. Cînd este gata îmi place s-o savurez la balcon – să privesc copacii verzi, lumea care traversează neregulamentar bulevardul Dacia, maşinile grăbite, bărbatul care mătură scara noastră şi în fiecare sîmbătă dimineaţa iese să măture spaţiul din faţa blocului…
Mi-am făcut cîteva tartine, am cumpărat de ieri cîteva butelii de apă plată, am pus de cu seară în rucsac cîteva cărţi (una de psihologice self-cognitivă, astrologie pentru distracţie, fundraising pentru lamoznici, şi O’Henri pentru suflet). Pentru orice eventualitate, iau cărţi diferite, că nu ştiu încă ce voi dori să citesc. Sînt gata împachetată. În cîteva minute vine sora mea şi evadăm. Evadăm din oraş!
Simt că începe să-mi fie bine atunci cînd nu mai văd clădirile nalte, deschid geamul maşinii, părul demult nu mai stă aşa cum l-am aranjat, aerul de dimineaţă de vară mă îmbată, şi noi cîntăm “They say diggi-diggi ya they say!!!” De fapt, nu cîntăm, da urlăm, but who cares?! :)
Îmi prepar imediat o cafea. Îmi place să macin cafeaua, şi să simt mirosul care devine tot mai puternic şi mai puternic. Se umple casa cu aromă de cafea. Cînd este gata îmi place s-o savurez la balcon – să privesc copacii verzi, lumea care traversează neregulamentar bulevardul Dacia, maşinile grăbite, bărbatul care mătură scara noastră şi în fiecare sîmbătă dimineaţa iese să măture spaţiul din faţa blocului…
Mi-am făcut cîteva tartine, am cumpărat de ieri cîteva butelii de apă plată, am pus de cu seară în rucsac cîteva cărţi (una de psihologice self-cognitivă, astrologie pentru distracţie, fundraising pentru lamoznici, şi O’Henri pentru suflet). Pentru orice eventualitate, iau cărţi diferite, că nu ştiu încă ce voi dori să citesc. Sînt gata împachetată. În cîteva minute vine sora mea şi evadăm. Evadăm din oraş!
Simt că începe să-mi fie bine atunci cînd nu mai văd clădirile nalte, deschid geamul maşinii, părul demult nu mai stă aşa cum l-am aranjat, aerul de dimineaţă de vară mă îmbată, şi noi cîntăm “They say diggi-diggi ya they say!!!” De fapt, nu cîntăm, da urlăm, but who cares?! :)
O evadare din oraş înseamnă să stau o zi întreagă în pădure, să-mi plimb tălpile prin iarbă, să miros aroma copacilor, să stau lipită de trunciul unui stejar bătrîn, să aud ciripitul păsărilor pînă seara tîrziu, să vorbesc cu soră-mea despre cite-n lună şi stele, să citesc, să-mi înmoi picioarele în apa unui lac şi să stau culcată pe mal, să fie o zonă în care nu există acoperire GSM (!!!), să mă plimb într-un lan de grîu, să iau fire de iarbă în palme şi să le strives, ca să le simt mirosul proaspăt de vară, să mă prindă ploaia undeva prin pădure şi să fiu udă leoarcă…
Mîine e sîmbătă :) Woo-Hoo! Yiii-hoo! :)
0 comments:
Trimiteți un comentariu