Ne desparte un cuvînt, ori mai bine zis, o frază. Una care stă mută pe buzele noastre. Şi tot ea ne ţine aproape. Suntem la depărtarea unui sunet sau mesaj. Dar parcă am fi peste oceane.
Îmbrăţişaţi ca doi amanţi, goi, suntem mai străini decît oamenii care se văd dimineaţa în autobuz spre lucru.
Mai străini ca niciodată noaptea, devenim frate şi soră a doua zi dimineaţa la o cafea.
Îmi place să fiu căutată. Ţie-ţi place să mor de dor. Mie-mi place să te frămînt ca pe aluatul dospit.
0 comments:
Trimiteți un comentariu