Frînturi de vorbe-n vînt

- Tare mi-e greu departe de ea. N-am răbdare să ajung mai repede.

- Dar ai bilet luni dimineaţă. Luni ai s-o vezi!

- De-ar veni lunea mai repede... Ştii, tătică, cînd eram tineri şi cu sîngele fierbinte ne mai certam, dar peste cinci minute ne iubeam înapoi... Şi acum, uneori nu ne înţelegem, dar intrăm în ascensor şi totul se uită. Eu o privesc, o sărut, şi totul trece. Şi intrăm în casă cu dragoste. Mi-i greu să trăiesc fără ea. Şi ştiu sigur, că chiar dacă rîde cînd vorbesc cu ea zilele astea la telefon, ei îi este foarte greu fără mine.

- Ştiu...

- Ea întotdeauna a fost o luptătoare şi întoarce munţii. Chiar şi acum, chiar şi la vîrsta asta, e o lideră adevărată. Dar e suficient să rămînă fără mine, şi lasă mîinile în jos. Şi eu, cînd eram departe de ea, la Paris, nu eram eu. Aveam nevoie de ea, ca să pot trăi.

Trosc! Inima mea s-a rupt în bucăţi de gingăşie. Deci, se poate trăi o viaţă în dragoste.

***

- Victoria, e un cadou pentru tine. Ca de la un frate. Îţi mulţumesc pentru seara frumoasă!

Trosc! Inima mea s-a rupt în bucăţi de recunoştinţă. Deci, se poate să vrei să faci cuiva plăcut fără să aştepţi nimic înapoi.

***

- Victoria, uneori e bine să nu negăm răul care-l simţim, dar să-l lăsăm trăit la maxima intensitate, pentru ca să treacă. Să nu-l conservăm în noi.... […]

Trosc! Deci, se poate să nu mai aud cuvinte, că mi-au trosnit timpanele cînd mi s-a rupt inima pur şi simplu.

***

- Nu-mi vine să cred că te cunosc! (hug)

Trosc... trosc... trosc...

Carla’s Dream au scos un cîntecel nou-nouţ. E numai bun înainte de somn! A fost vineri, 13 azi?...