Sfîrşit de noiembrie. Sfîrşit de toamnă.

Eu cînd eram mititică tare mai iubeam să citesc. Am învăţat a citi de pe la vreo 4 ani, şi de-atunci toţi vecinii mă vedeau cu cartea-n mînă. Păşteam vaca ori bobocii, stam pe pragul casei, făceam focul la cupteoraş – permanent citind. Citeam de dragul buchiilor, indiferent ce citesc.

Mai tîrziu ascultam muzică şi descopeream lumi noi. Ascultam orice, de dragul sunetelor. Vecinii nu erau chiar bucuroşi să asculte Sepultura, în rest... înghiţeau sărmanii cam tot.

Pe urmă am trecut la vizionarea filmelor. De dragul celui care era alături. Cred că cel mai bine s-a memorizat la mine de pe atunci „Requiem for a dream”. În rest, ţin minte doar serile lungi de iarnă, şi frumoase, cu pop-corn, muuuuulte M&Ms şi îmbrăţişări.

M-am apucat de împletit fular de dragul împletitului. De gătit de dragul omului. De mers la fotbal de dragul galeriei. De lucrat de dragul oamenilor. De iubit de dragul dragostei.

Neinspirată-i ziua de azi de felul ei, cu toate că am avut multe impresii. V-aş povesti despre un băieţel de vreo 5 ani care alerga în faţa mea şi ne povestea istoria Mănăstirii de la Orheiul Vechi. Sau despre beciurile de la Buşteni. Sau despre vinul care am înţeles eu că-mi place. Şi despre ghidul care povestea cu atîta pasiune despre cum se face şampania. Şi despre cineva care m-a îmbrăţişat azi şi mi-a zis că i-a fost dor. Cel mai mult aş scrie despre ochii unei fete care mă urmăresc de fiecare dată cînd îi pare că eu nu-s ok. Dar n-am inspiraţie. Poate că e bine de dormit uneori? :)