птичка-невеличка

Vicusea! Tî slişkam mnoga dumaeş! Zachem tak mnoga dumaeşi?! Vidişi, ne vezeot tebe! Nado menishe dumati, vot by i povezlo v kartah!

Pe parcursul întregii vacanţe cel mai des auzit reproş la adresa mea era că gîndesc prea mult, că pun la dubii totul şi… mi-a zis cineva că eu trebuie să învăţ să trăiesc. Adică, să simt viaţa. Adică, periodic, să fac turn off la creier. Lumea probabil nu ştia, că eu am făcut turn off mai devreme, încă atunci cînd mi-am ales destinaţia de vacanţă!

De ce? pentru că toţi mergeau în Turcia, Grecia şi Bulgaria. Anul acesta mai puţini din cunoscuţii mei au mers la Zatoka, şi doar cîţiva au ales Italia ca loc de prăjit nasul. Eu am luat valiza, o găină fiartă şi am apucat drumul spre Caucaz. Nu, nu mă întrebaţi de ce, cum, din ce motive – eu trebuia să apuc drumurile, altfel moliile din stomac şi gîndacii din cap aveau să preia cu forţa controlul asupra mea.

Toate astea sunt nişte detalii absolut inutile, de fapt. Contează unde am ajuns – eu am ajuns într-o ţară cu viaţă. Da, eu chiar am simţit viaţa acolo! Georgia a fost pentru mine o descoperire extrem de plăcută.

Dacă s-o iau de la cap-coadă, primul lucru care l-am văzut şi m-a făcut să zic „Mie-mi place ţara asta!” erau munţii şi căciulile lor de nori, care i-am văzut cînd am ieşit din avion în Kutaisi. Un verde suculent, acoperit de aburii surii, de o prospeţime ca atunci cînd vezi spoturile publicitare la ape minerale.  Deci, cît am hoinărit prin Georgia am avut posibilitatea să văd trei tipuri de floră absolut diferită, de la bambus, eucalip şi palmieri în Batumi pînă la păduri de pini şi cedri în partea de la Tbilisi. Munţii. Munţii nu seamănă cu nimic altceva în lumea asta. Eu sunt absolut hipnotizată cînd ajung lîngă munţi, şi de data aceasta nu a fost o excepţie, iar munţii cu poale de bambus – asta e o chestie magică. Sincer.

Chiar dacă nu-s cea mai mare fană a mării, aşa s-a primit că am savurat o săptămînă în Batumi, pe plajă. Am fost şi în Sarphi (la hotar cu Turcia), unde e apa cristalină şi peştişorii de diferite culori înoată printre picioare, şi în Kobuleti, unde plaja e de pietriş mărunt, am avut ocazia să mă ard la soare, să nu-mi pese, să mă simt leneşă şi să las soarele să mă pupe atît cît vrea el!

Mîncarea. Never ever go to Georgia dacă ţineţi un regim alimentar! Dieta nu este recomandată atunci cînd mergi într-o ţară unde se găteşte hachapuri, khinkali, kupati, şi este un sos absolut delicios – tkhemali! Da lavaşul?! Eu eram gata să-l mănînc non-stop, fără nimic! Na, poate cu un pic de tkhemali doar… bunătăţurile de hachapuri m-au dat gata – ajaruli, megruli, imeruli – eu doar din astea am încercat, şi slavă Domnului! Altfel veneam acasă ca o gogoaşă, şi aveam să mă rostogolesc la vale!

În general, atunci cînd vine vorba despre gusturi, arome, condimente, ştiu că sunt multe ţări celebre pentru bucătării – India, Turcia, Grecia… dar eu m-am îndrăgostit în tot ce mi-a fost prezentat în Georgia. Bucătărie gustoasă, acompaniată de un vin de Kakhetia, de casă… nu mă consideraţi trădătoare, eu iubesc vinurile noastre, moldoveneşti, dar şi băştinaşii m-au uimit cu bunătăţuri. Chiar dacă nu sunt o cunoscătoare de vin, nu cred că este cineva care nu ar aprecia un Saperavi, sau un Tsinandali (care, printre altele, are o aromă foarte asemănătoare cu Feteasca noastră).

***
Eu am scris pînă acum, am reciti, şi mi-am dat seama că textul meu este sec şi nu spune nimic. Şi că eu mă învîrt în jurul la „Eat. Pray. Love.” Pentru că… eu am savurat gusturi… eu m-am regăsit… eu am iubit…

Da, în două săptămîni eu am găsit ceea ce căutam demult în mine. Mi-a oferit ocazia o ţară străină. Care nu este celebră pentru all-inclusive, nici pentru sex-shoppuri, nici măcar pentru nisipuri de aur. Unde moldovenii pot fi număraţi pe degete. O ţară unde viaţa socială este ca la noi, cu aceleaşi salarii şi aceleaşi preţuri. Unde sindromul omului sărac care brusc a găsit un pumn de bani se vede la tot colţul. Într-un oraş unde farmacii sunt mai multe decît medici de familie, iar case de schimb valutar mai multe decît oameni cu bani de schimbat.

Eu vroiam să scriu un ghid de călătorie, dar abordarea iniţială m-a adus aici. Poate voi scrie altă dată cum să ajungi mai uşor în Georgia, mai ieftin, unde poţi găsi cazare mai ieftină şi unde poţi sta cazat în hotel de 5 stele, 10 „must do, mus see, must buy” în Georgia…

Eu mi-am dat seama că mintea mea nu este încă gata să facă sharing cu tot ce simt. Firea mea egoistă încă nu mă lasă să mă împart cu toate sentimentele care le am. Asemenea unui  iz de parfum, care rămîne în urma unei femei frumoase, eu mai duc plăcerea vacanţei în mine…  cînd serveşti un vin bun, calităţile acestuia pot fi apreciate în urma gustului care rămîne pe limbă, senzaţia care ţi-o oferă aroma lui împreună cu acest gust special. În rusă e „послевкусие”. Păi eu abia acum simt acest gust al vacanţei. Cînd nimic nu mai e, cînd totul a trecut, şi eu am rămas cu emoţiile, impresiile, sentimentele.

Şi da, eu m-am îndrăgostit. Demult nu mi s-a mai întîmplat.

O fi ceva oferte prin Antalia, Cipru, Sicilia… dar dacă aveţi măcar cea mai mică ocazie de a merge în Georgia, nu ezitați.  Ei nu au doar mare şi munţi, hachapuri şi Saperavi – ţara asta o fac oamenii de-acolo. Restul e doar un fundal  frumos.




Eu mă simt chito grito, şi nu întrebaţi de ce :)