joi, 28 februarie 2013

В Молдове даже птицы перестают гнездиться



Iniţial vroiam să scriu cît e de greu pentru o familie tînără să se decidă să facă copii. Greu din punct de vedere financiar, cu salarii mici, cu indemnizaţii nesemnificative care se oferă mamelor la naşterea copiilor… s-au făcut multe calcule, cît este de greu să creşti un copil (inclusiv, să asiguri o locuinţă în chirie sau să achiţi serviciile comunale, să cumperi mîncare, scutece, hăinuţe, produse de igienă, medicamente, consultaţii, etc.) şi nu cred că e cazul să mă bag şi eu în matematica asta. Doar că zilele trecute chiar am căutat Legea bugetului asigurărilor sociale pentru anul 2013, şi am văzut că indemnizaţia unică la naşterea primului copil este de 2600 lei, mai departe la fiecare copil se mai adaugă 300 lei. Sănătate să ai şi să-i zdrobeşti repejor unul după altul, poate chiar simţi cumva ajutorul acesta financiar.

Cînd făceam masteratul în Israel, mă minunam ca de miracol divin, cum de pot evreii ultra-ortodoxi să nu lucreze şi pe ce oare trăiesc! (majoritatea din ei fiind preocupaţi în permanenţă cu rugile către cer şi cu gînduri bune de prosperitate a neamului sionist). Mi s-a explicat că sistemul de asigurare socială îi ţine foarte bine. Şi unul din punctele forte al acestuia erau indemnizaţiile pentru copii. Nu ştiu exact care este situaţia acum, dar prin 2006 familia primea cca 500 Euro pentru fiecare copil. Numărul mediu de copii într-o familie de evrei ultra-ortodoxi era de 6 copii. Da, statul Izraelian îşi vrea o creştere demografică. Da, ei fac asta cu toată inima şi din tot sufletul. A propos, pentru cuplurile blestemate de Bojica, care nu pot avea copii, dar care sînt blagoslovite de stat şi au asigurare medicală, tot tratamentul în această direcţie era gratuit, inclusiv fertilizarea in-vitro. Şi ca să vă daţi seama cam cît costă asta (eu pe atunci tare intensiv mă interesam) fertilizarea in-vitro costa în jur de 25 mii Euro (asta cu tratament, consultaţii, medicamente incluse, şi toate alea).

În Moldova fac copii cei care iubesc cu adevărat, cei care iubesc copiii, şi cei care bagă peniţa-n călimară fără să se gîndească la metodele de contracepţie şi protecţie. Ăştia din urmă fiind mai mulţi, genofondul se păstrează şi creşte, şi nushcum se înmulţesc tot mai tare şi mai tare.Am dubii că-i de bine.

E scump să iubeşti. E scump să faci copii. Da dacă n-ai familie? Da copii vrei? Şi aici brusc la mine gîndurile au luat-o hăisa. Break. br-div, br-div.

<.br/></.div>
<.br/></.div>


Pentru că ieri, în timp ce mă gîndeam la textul care vreau să-l scriu pe blog, priveam o emisiune despre asistenţa socială şi tot sistemul şubred al acesteia în ţara noastră. Dar despre asta eu am să scriu mîine. Prea diferite-s temele, şi simt că nici una, nici alta nu va fi abordată calitativ pe blogul meu. Pentru că-s prea sensibile temele astea pentru mine.

Ah, da. Despre titlu. Titlul postării are treabă şi cu tema de azi, şi cu cea de mîine. Da fraza am luat-o de aici. În primăvara asta oare se vor împerechea păsările? Dar se vor întoarce oare rîndunelele din ţările calde?...




3 comments:

Anonim spunea...

sunt de acord cu toate deductiile in privinta genofondului dar asta nu deranjeaza decit pe cei ce au deja copii care vor raminea in tara, ca suspusii isi trimit copiii in alte tari

oroles spunea...

Pînă la făcut copii tre să faci nuntă şi casă trebuie da ai. fuck this shit

curatenie apartament spunea...

Pe mine ma alarmeaza faptul ca oamenii normali fac un copil, maximum doi. Dar pe la tara, in familii nevoiase, cu parinti alcoolici ajung sa se nasca si pna la 9 copii (cazul femeii din Sinestim, care avea 9 copii si locuia intro cameruta de 3 mp). Astia cand fac copii la ce se gandesc? Si doi, cum va arata viitorul nostru cu astfel de " mostenitoriI?! Incerc sa fiu toleranta si sa nu discriminez, dar "ce iese din mata, soareci mananca!".

Trimiteți un comentariu