frînturi de gînduri și weekend

Mămica mea are o manie față de jucării, și-i place să ne creadă încă copii. De fiecare dată cînd vine, sau îmi trimite pachete, neapărat pune ceva drăgălaș, special pentru mine. Am la lucru deja vreo 5 jucării pe masa de birou și feciorul colegei are cu ce se distra, iar eu, am unde să-mi odihnesc ochii și să mă gîndesc la mămica.

Una din cele mai preferate era un iepuraș. Nici nu l-am luat la lucru. Era un iepuraș tare frumușel, Doudou. și azi i-am zis pa. L-am dat unei fetițe, de 4 anișori. Care nu știe să-mi spună mulțumesc în limba mea, care trăncănește ca o coțofană, și rîde atît de frumos și molipsitor, că am venit acasă cu dureri în obraji. Mi s-a făcut milă de mine, că eu niciodată nu am ținut cu atîta gingășie iepurașul în mîini, și nu l-am pupat cu atîta drag...

Turcoaica asta mică m-a făcut de cîteva ori în seara asta să mă gîndesc cît de minunată poate fi o familie, și cît de bogată este o casă în care rîd copiii.

Și pe urmă m-am gîndit că ador să privesc femeile frumoase. Care devin și mai frumoase cînd leagănă un copil și-i cîntă încetișor, indiferent de limba în care cîntă.

Și azi am băut cafea. Turcească. Făcută de un turc. Și am savurat fiecare picătură.

Ieri am șters o lacrimă de pe obraz cînd am văzut cum dansează mirele. Cel mai bun prieten al meu. 

Și mai am atîtea să vă povestesc cîte le-am savurat, dar sînt atît de personale...

Să începeți săptămîna cu dreptul și să savurați prima cafea de mîine!