Un plan!

Aproape o lună.

Fără blog, fără comentarii ironice şi sarcastice. O perioadă de lucru intens, călătorii, vizite, oameni noi, impresii, realizări şi... gînduri. Gînduri care sînt atît de multe încît nu le pot clasifica şi aranja pe policioare în capul meu; gînduri importante şi interesante la care vreau să fac sharing, dar care sînt ticsite undeva adînc în creieri de alte gînduri, mai puţin importante, dar foarte personale. Şi evident, pe cele personale de tot, nu le pot împărtăşi aici – deja prea multă lume mi-a zis că exteriorizarea sentimentelor mele ar trebui să aibă şi ea limite.

Deci... e sfîrşit de decebrie. Vin sărbătorile de iarnă. Majoritatea prietenilor, cunoscuţilor mei vor merge la părinţi, acasă. Alţii (şi sînt deja mulţi), vor petrece sărbătorile în familie, cu soţii/soţiile, copii, fini şi nănaşi. Cu vin, răcituri, salată „Olivie” şi mandarine sau clementine.

Alte persoane vor merge în cluburi de noapte la petreceri glamuroase, sau underground, pentru a petrece cu gaşca.

Eu am să stau acasă, în ciupicii verzi (care i-am uitat la IT Relax dar după care am să merg să-i iau săptămîna asta) dăruiţi de Lida şi cei 10 copii ai ei, cu fularul galben-verde, cu izvar, la balcon. Sau în faţa televizorului. Şi poate am să rîd de glumele lui Garik Harlamov, sau am să plîng la vreun film ca „Ironia sudibî” sau „Slujebnîi roman”. Încă nu ştiu. Dar cu siguranţă va fi ceva foarte liniştit şi „domestic” :D

În zilele de odihnă, am să merg la cineva din pacienţii de la hospice, ca să le duc cadouri. Nu am colectat nimic pentru ei anul acesta, şi am să merg doar la cîţiva, din iniţiativa mea proprie, din sursele mele proprii. Dacă totuşi este cineva pe ultima sută de metri care vrea să facă caritate de sărbători, sînteţi foarte bineveniţi – am să fiu doar bucuroasă să vă am alături de mine şi să fac sharing cu fericirea de a dărui!

Mai am o dorinţă – să vînd o felicitare. O felicitare handmade, pe care am făcut-o eu personal, cu ajutorul prietenilor mei, iar banii colectaţi să-i donez la hospice. Felicitarea s-o semnez din numele tuturor care au „cumpărat-o”, şi s-o trimit unuia din copiii care se află la îngrijirea hospice-ului „Angelus”, cu urări de sănătate şi cu multă dragoste. Deoarece poate fi ultimul lui/ei Crăciun... deoarece eu mai am sărbători înainte, eu voi mai fi cu prietenii, familia mea, cu o viitoare familie, iar ei... ei pot să nu-l mai vadă pe Moş Crăciun niciodată-n viaţă!

Toţi ştiţi cum mă puteţi găsi. Toţi aveţi un plan pentru sărbători. Ştiţi ce aveţi de făcut, dar dacă nu ştiţi – sunaţi-mă! Am eu idei multe! :) Eu nu am spirit de sărbătoare, nici un fel de spirit de Crăciun. Încerc să-l fac altor persoane, şi dacă vreţi, mă puteţi ajuta.

Eu am auzit piesa asta abia ieri noaptea. Şi mi-a plăcut. Ca de altfel, toate piesele care mi-au fost recomandate în ultimul timp...