De primăvară. Versuri. Și iubire.

Mi-am păstrat istoria asta pentru mine de cîteva zile deja. O savurez egoist, singurică, ca pe-o bucățică de ciocolată care se topește pe limbă.

Era o dimineață obișnuită, în care m-am trezit cu gîndul la cineva și am zîmbit, dar imediat mi-am dat seama că iar întîrzii. Colanții, pantofii, fusta-toc și mai nou – bunătatea de aplicație care-mi găsește taxi la orice oră. “În centru, vă rog, pe Bulgară.”

În fiecare dimineață eu monitorizez foarte atent cu cît avansează primăvara. În Valea Trandafirilor este în creștere numărul copacilor cu frunze verzi, mai înflorește vreun cireș, mai buhnesc mugurii. Se simte, se simte primăvara asta mai frumos ca niciodată.

- Dumneavoastră citiți?

- Poftim? O.o

- Vă place să citiți?

- ăăă… da, desigur. De ce întrebați?

- Eu iaca tare iubesc să citesc. De cînd am început a lucra pe mașină, permanent mă strădui să citesc (deci, da, “strădui” în loc de obișnuitul “stărui”). Altfel parcă degradez!

- Serios? Și ce citiți acum?

- Amu îl citesc pe Castaneda. Interesant abordează niște întrebări.

- Oooo… O_O

- Da, nu vă mirați așa. Mă uit la alți șoferi de taxi, și mă îngrozesc. Ei toți sunt cu gîndul doar la numărul de comenzi și cum să lucreze mai mult ori să rupă vreo comandă mai bună. Da eu nu pot așa. Eu ori citecs cînd nu am comenzi, ori scriu versuri.

- Dumneavoastră scrieți versuri? O_O (eu deja dau întrebări de IQ mai jos de 50, nu pot controla mirarea)

- Da…

- Da aș vrea foarte mult să le ascult! Măcar una!

- (roșește, îl văd în oglindă) Cînd ajungem la destinație, am să vă spun… să trecem de ambuteiaje…

Am mai stat vreo jumătate de oră în mașină, chiar dacă am întîrziat de-a binelea. Mi-a spus versuri în rusă și în română, la fel de frumoase. Cînd mi-a zis de limba română s-a uitat chiorîș mai întîi, nu era sigur cum voi reacționa. Mi-a spus versuri despre primăvară, despre dragostea la care visează, despre dragostea pe care nu o poate găsi. Atît de inocente, atît de sincere, ca primăvara asta erau versurile lui.

Era bucuros că nu mai lucrează în poliție. Și că nu și-a lăsat lucrul în poliție amprenta asupra personalității sale. Acum are grijă să nu i se lase amprenta de taximetrist pe el. Se gîndește într-o zi să le publice. 

 

 

A! Da! Am luat numărul de telefon. În caz dacă o să vreți să mergeți într-un Mercedes vechi și obosit dar cu un șofer drăguț care scrie versuri, să-mi dați de știre ;)