Noapte bună.

Sînt uneori nişte momente în viaţă, cînd îţi dai seama că nu vei putea avea chiar tot ce-ţi doreşti. Eu niciodată n-am să pot lua cu mine luna plină, roşie de pe cerul Lisabonei, sau mirosul acesta de mai. Nu voi putea lua cu mine nici gustul de căpşuni proaspete şi mustoase, din care muşti şi se prelinge sucul. Şi nici noaptea aceasta, practic magică. Nici pozele nu redau seara şi noaptea de azi. A fost pur şi simplu bine.

Şi în momentul cînd înţelegi că nu poţi lua cu tine ce îţi doreşti, parcă te conformezi cu gîndul, te linişteşti, şi îţi pare că "tăt a să shibî ghini".

Sînt lucruri pe care nu le pot avea, dar care ştiu că-s frumoase, care mă fac fericită doar prin existenţa lor. Undeva, acolo, este. Şi e suficient. Şi deja zîmbesc.

Noapte bună, Lisabona, Chişinău, şi tu, dragă cititor.