Matinale verzi cu dor

Click aici pentru coloana sonoră a acestui post :)

Dimineaţă nu am aşteptat să sune deşteptătorul. A revenit din ţările calde familia ceea de păsări ciripitoare de sub geamul meu, şi la pe la 6 şi un sfert eram deja la bucătărie, îmi făceam cafeaua. Tare-mi mai place mie oraşul după ploaie! Am în ograda blocului mulţi copaci bătrîni, cu coarenele mari, şi acum, cînd s-au înverzit, au acoperit totul cu verde crud. 

O! vecina de la etajul 5 merge la lecţii. Frumoasă fată! Azi e deosebit de chitită – cred că are întîlnire cu colegul acela de facultate. Mmmm… Vasile, bărbatul care face curat în bloc, strînge de prin nisipul unde se joacă copii pungile aruncate de nişte nesimţiţi. Au fost la McDonalds, şi au savurat economiile promoţionale în ograda mea. Şi e la doi paşi gunoiul! Offf… Chiar nesimţiţi ăştia. 

Între timp tînăra familie de păsări ciripeşte zglobiu, se giugiulesc de draga dimineaţă. Afară e verde, proaspăt, simt că ziua va fi frumoasă. Vecinul de sus s-o trezit. Deja urlă la nevastă-sa. S-o trezit şi bebelul. urjĂnt muzică! Radio-radio-radio-radio…Few! Sunete normală curg din boxe, dimineaţa continuă să fie frumoasă. Nuş de ce strigă el la femeia ceea permanent. Poate că merită. Da poate că e un idiot. Cu toate că îl văd de obicei în ascensor foarte elegant şi cu mutra de intelectual preocupat de soarta universului. Nu am văzut-o niciodată pe vecină şi nu mă pot expune.

Am reuşit să nu dau în foc cafeaua, şi stau la balcon, savurez frumuseţea asta proaspătă, răcoroasă, frumoasă, energizantă de afară. Evident, doza de cafea simt cum mi se scurge prin tot organismul şi se amestecă cu sîngele care degrabă o să fie mai puţin ca cafeaua. Bulevardul Dacia e în plină viaţă. La staţie troleibusele abia de-şi fac rînd, şoferii de rutiere luptă pentru fiecare pasager, pietonii sar ca iepurii printre maşinile grăbite şi tot traversează strada neregulamentar, trei poliţişti obosiţi merg spre comisariat după patrularea nocturnă. Viaţa îşi revine după sărbători.

Privesc vecina din blocul de vis-a-vis cum a ieşit la balcon, probabil tot să-şi întîmpine ziua cu un ceai/cafea, să zică bună dimineaţa oraşului şi să zîmbească soarelui ascuns după nori. Frumos se întinde! Aşa, nu ştiu cum, parcă leneş, dar frumos. Apoi ia un ţolişor şi îl scutură peste balcon. Peste trecătorii de lîngă bloc, care s-au spălat/machiat/îmbrăcat frumos, ca după sărbători, aşa ca în prima zi a săptămînii de lucru, şi se grăbesc la ore, lucru, întîlniri, şedinţe… 

Bună dimineaţa, Chişinău! CHIAR mi-o fost dor! :)