Acutizări sezoniere

Conform calendarului de pe peretele din oficiul meu, la noi în ţară e primăvară. Astfel, în baza activităţilor planificate, se preconizează stoluri de rîndunele, cocori, pui ţipători sub streşini, flori de măr sub balconul meu, iar mai tîrziu, salcîmul cel bătrîn (să-i deie Domnul încă mulţi ani înainte!) va înflori şi în fiecare dimineaţă dormitorul meu va fi plin de miros de floare de salcîm. Odată cu venirea temperaturilor mai acceptabile în Republica Moldova, eu dorm cu geamurile deschise, şi mă trezesc nu de la sunetul deşteptătorului ci de la giugiulelile păsărilor din copacul acela bătrîn. Ele mătincă au acolo un cuib şi special îşi fac treabă şi caută capăt de vorbă în fiecare dimineaţă pe la ora 6, ca să mă trezesc eu.

În ritm de „Primăvară-priiiii-mă-vaaa-ră” intonată de vocea Anastasiei, zboară rachetele pe deasupra Libiei, Israelul e plin de arabi şi evrei care nu-ţi pot împărţi pămînturile, Biden vorbeşte despre democraţie şi soldaţii americani pozează alături de cadavrele cu capurile elegant ridicate ca să se vadă feţele. În fiecare 20 secunde moare cîte un om în lume din cauza tuberculozei, mîţele au intrat în sezonul matrimonial, Zimbru cîştigă în acest sezon tot mai des şi mai des, Chişinăul e plin de panouri roz-glamuroase care ne pune creierul în mişcare („SoluţEia?!”), iar europenii în sfîrşit au înţeles că visul lor de-o viaţă a fost să bea vin de pe meleagurile moldave, şi doar nu ştiau pînă acum despre asta.

Odată cu sosirea primăverii şi datorită Unimediei, am înţeles că au deadline-uri şi politicienii, şi tot nu se prea pun bine cu ele (că tot încă nu există bugetul aprobat, că tot nu sunt ajustate toate actele normative ale MS la Legea nr. 382-XIV din 06.05.1999, că tot nu au timp nici ei ca să le reuşească pe toate..). Şi dacă nu se fac toate la timp?... Poate trece problema de la sine. Aşa mă liniştesc şi eu, pînă cînd mă sună cineva şi mă ia la trei parale că nu am făcut una, sau alta, şi atunci încep panicată să termin sarcinile pe care le am, indiferent de curentul filosofic trecut instantaneu prin creier sau de intenţiile de zen-living.

S-a încălzit afară şi în sfîrşit au ieşit mai vesel la jefuit copilaşii vagabonzi, lumea protestează împotriva adoptării Legii privind prevenirea şi combaterea discriminării, iar alţii se revoltă de întunecimea mulţimii protestatoare. Gay şi ne-gay, oameni care fac sex „creştineşte” şi cei care nu au sex deloc – toţi au o opinie în privinţa legii care de fapt ţine şi de femeile gravide, de oamenii cu probleme de sănătate mintală, cu HIV/SIDA, tuberculoză, diabet, cred în Dumnezeu, Iehova, sau în iPhone şi iPad, sunt romi sau găgăuzi sau pur şi simplu negri emigraţi în Moldova (da! Avem şi noi unul, cu siguranţă!). Fiecare se simte îndatorat, şi chiar obligat să-şi expună opinia, ca nu cumva să-l creadă cei din jur „că-i de-aista-ia-na”.  Da eu mă gîndesc din nou să mă fac blondă şi să „kasesk pod durociku” – poate ajută?!

Eu azi trebuie să aleg să fac în week-end ce vreau ori ce trebuie. Şi mi-e greu să găsesc un compromis, dar simt că am să-i dau de capăt. Încă nu s-au iscat acele „trebuie” care să-mi strice „vreau-rile”.

Brebenei din ograda noastră

E primăvară. Ştiu sigur, că am văzut brebeneii înfloriţi. E primăvară şi eu tot aştept, tot caut, tot am paie-n cap, tot nu ştiu pe umărul cui să vărs o lacrimă ca să vrea să-mi sărute ochii, tot mă arunc în extreme şi exact cînd credeam că m-am „găsit” – tîdîş! şi nifiga eu nu m-am găsit… tot mă caut şi îl caut, mă uit şi nu-l uit, îl iert şi-l visez…

Tîmpit început de primăvară, dacă sincer. Cu tot cu zîmbetul acela fermecător după care mă topesc recent, şi privirea lui, care niciodată nu se opreşte asupra mea cu dor şi interes…